Istoric

Puţinele urme materiale arheologice găsite pe teritoriul comunei Cornereva,atestă faptul că localitatea are un trecut milenar, deşi s-ar părea că marea izolare în care se află ar contrazice acest lucru.

În perimetrul actual al centrului comunei a fost găsit un topor de piatră şlefuită şi perforată,despre care, se bănuieşte că datează din neoliticul târziu.

Acest topor neolitic se află în prezent la şcoala din centrul comunei. De altfel şi alte surse susţin că urme ale habitatului uman pe teritoriul comunei datează din epoca bronzului timpuriu.

Privind lucrurile sub aspect politico-organizatoric, putem spune că ţinuturile almăjene au făcut parte din uniunea de triburi a lui Oroles, a lui Rubobostes iar în ultimă instanţă din marele stat dac al lui Burebista. Este foarte posibil ca această stăpânire să se fi extins şi asupra populaţiilor de pe râul Belareca. Războaiele daco-romane au cerut sacrificii mari din partea populaţiilor dacice din această zonă.

Aceste ţinuturi au făcut parte din Imperiul Roman până în anul 271 d. Hr., când are loc retragerea aureliană. După retragerea stăpânirii romane,aşezările almăjene, cele de pe valea Cernei si Timişului se vor organiza din nou sub forma obştilor săteşti conduse de juizi. Din cauza migraţiei popoarelor, perioada care urmează este destul de grea pentru marea parte a acestei zone, dar probabil, teritoriul comunei Cornereva a fost ferit de invazii din cauza izolării de care am vorbit mai înainte.

Între secolele IX-XI, când apar primele formatiuni prestatale româneşti, aceste ţinuturi fac parte din voievodatul lui Glad şi apoi al lui Ahtun. După întemeierea voievodatului Transilvania, aceste locuri s-au bucurat de o largă autonomie în cadrul voievodatului ca şi alte ţinuturi din zonele mărginaşe ale acestuia. Important este faptul că fiind în zona de contact, comuna Cornereva, ca şi alte aşezări învecinate, nu a întrerupt niciodată legătura cu fraţii români de peste Carpaţi, ai căror voievozi vor stăpâni vremelnic Banatul Severinului, exemplul cel mai elocvent fiind Mircea cel Bătrân. După moartea acestuia Almăjul şi regiunile vecine cad din nou sub stăpânire maghiară.

Cornereva este atestată documentar în anul 1518 şi apaţinea districtului Caransebeş, după cum reiese dintr-o diplomă nobiliară.

Satul Bogâltin este atestat mai înainte, în anul 1452, şi aparţinea Districtului Mehadia.

În anul1543 localitatea este întâlnită sub denumirea“Konyorova”

Mai târziu, în anul 1584 se numea “Kanyorova”, iar în 1603,”Kuneiro-va”. Desigur, toate aceste denumiri sunt forme maghiarizate ale cuvântului românesc CORNEREVA care îşi are originea în cuvântul „cor-net”(=loc cu corni).

Pentru a înţelege principalele evenimente petrecute în istoria acestor ţinuturi, trebuie să le încadrăm într-un context mai larg,mai general şi să le legăm de principalele evenimente istorice petrecute în regatul Ungariei sau mai târziu în Imperiul Habsburgic.

După 1541, când o mare parte din Ungaria a fost transformată în paşalâc turcesc, dominaţia maghiară este înlăturată, intensificându-se în acelaşi timp incursiunile prădalnice ale turcilor în această zonă. Administraţia turcă va dăinui până în anul 1690. După pacea de la Paşarowitz din anul 1718, încheiată între turci şi austrieci, asupra Almăjului şi a localităţilor învecinate, deci şi asupra Cornerevei, se întinde administraţia austriacă. Locuitorilor acestor ţinuturi li s-a părut, totuşi, mai blândă stăpânirea turcească decât cea austriacă. De aceea, în timpul luptelor dintre austrieci şi turci(1737-1739), almăjenii trec de partea turcilor. Războiul este câştigat de turci, dar prin pacea de la Belgrad din 1739, Banatul rămâne mai departe sub dominaţie austriacă.

În scopul menţinerii ordinii în ţinuturile bănăţene de pe linia de graniţă,se creează în anul 1753 Miliţia Naţională Bănăţeană, în cadrul căreia se vor înrola şi mulţi “cornerevinţi”. În anul 1775 se formează regimentul iliro-român nr. 13 prin contopirea batalionului român de la Jupalnic cu cel iliro-sârbesc.Cornereva aparţinea companiei de la Mehadia, care avea un număr de 570 de soldaţi.

Rivalitatea dintre turci şi austrieci va genera în anul 1788 un nou conflict.În timpul acestui război locuitorii comunei Cornereva au participat activ la luptele de apărare. Luptele violente cu turcii s-au desfăşurat pe locul numit astăzi „Pământul turcului” sau”Pământul roşu”, deoarece se spune că aici s-a înroşit pământul de sânge în urma luptelor aprige. Acest loc este situat la hotarul dintre comuna Cornereva şi comuna Cornea.

Între anii 1769-1845, comuna Cornereva face parte din Regimentul de graniţă cu sediul la Jupalnic şi va avea în continuare o adminis-traţie militară cu regim de sat grăniceresc.

În anul 1845 s-a înfiinţat Compania de graniţă Cornereva,înglo-bând şi satul Bogâltin.În anul 1817, împăratul Austriei, Francisc I şi împărăteasa Carolina face o vizită pe Valea Almăjului, oprindu-se la Bozovici. Cu acest prilej s-a hotărât ca în fiecare comună să se constru-iască „Casa ofiţerească grănicerească” .  Astfel, şi în comuna Cornereva se va construi casa numită „Cazarmă”, clădire solidă cu etaj, care a ser-vit ca sediu companiei de grăniceri şi apoi de jandarmi ai imperiului. Construcţia, care dăinuie şi astăzi, a folosit în mai multe scopuri: de pil-dă prin anii 1943-1949 a adăpostit unele săli de clasă aferente şcolii, iar în prezent adăposteşte dispensarul sanitar uman al localităţii. Pe teritoriul Cornerevei, pe culmile munţilor Cernei trecea graniţa cu Ro-mânia,graniţă strict controlată. În acest scop,pe culmile muntoase au fost construite borne de graniţă care se pot vedea şi astăzi în locul numit “Patraulă”, uşor de înţeles provenienţa acestui cuvânt. Administraţia şi ordinea precum şi măsurile uneori draconice exercitate de statul austro-ungar au produs de multe ori nemulţumiri în rândul populaţiei asuprite. A avut chiar în comuna Cornereva o puternică mişcare antimaghiară în această perioadă.

Perioada cuprinsă între sfârşitul secolului al XIX-lea şi anul 1918 s-a caracterizat printr-o înăsprire a dominaţiei austro-ungare. Profesorul doctor Fodor Férénc aminteşte într-o lucrare a sa că „din anul 1900 până în anul 1910 numărul locuitorilor Cornerevei s-a micşorat de la 4490 la 4209 prin emigrare în Valahia (România) ”.

Primul război mondial 1914-1918, care va duce la căderea Imperiului Austro-Ungar va îndeplini dorinţa ardelenilor şi bănăţeni-lor de a se uni cu toţi românii în România Mare. În această conflagraţie Cornereva a plătit cu vieţile a 138 de persoane. După Marea Unire ,în Cornereva, la fel ca în toate satele din Banat, se instaurează administraţie românească. Situaţia economică în perioada imediat următoare războiului este precară. Mai târziu în perioada interbelică situaţia economică a comunei se îmbunătăţeşte. Apar maşini agricole cu tracţiune animală: maşina de treierat, vânturătoarea, semănătoarea, etc.

În perioada premergătoare celui de-al doilea război mondial în Cornereva îşi intensifică activitatea grupările legionare, acestea impunându-şi autoritatea prin numirea unui primar şi notar care îi reprezentau. Cel de-al doilea război mondial a produs şi în Cornereva ca în întreaga ţară mari suferinţe. Românii din aceste locuri au trebuit să plătească un nou tribut de sânge pentru readucerea la trupul ţării o parte din teritoriile pierdute în anul 1940. Dictatura comunistă ce încorsetează întreaga societate românească începând din anul 1948 se instalează şi în Cornereva. Organismele comuniste de la raion şi regiune, noi unităţi administrative, după model sovietic, numesc „preşedinţi” în fruntea consiliilor locale. Acţiunea de „colectivizare” a pământurilor nu a avut succes în comuna Cornereva. Este cunoscută rezistenţa anticomunistă a locuitorilor Cornerevei.Mulţi cornerevinţi se înrolează între anii 1948-1953 în unităţile de partizani anticomunişti, refugiinduse în munţi de unde au opus o rezistenţă înverşunată.

În anul 1955 se introduce primul autobuz de călători pe traseul Orşova – Cornereva.

În 1962 se introduce curentul electric în localitate,iar în 1964 se deschide exploatarea forestieră.

Din anul 1980,din punct de vedere administrativ, teritoriul comunei este compus din 40 de sate (cătune), al căror centru este Cornereva – sat.

În concluzie se poate spune că aceste meleaguri au fost locuite întotdeauna de români care, în ciuda vitregiilor vremurilor au continuat să trăiască pe aceste locuri în condiţii naturale diferite chiar de zonele imediat apropiate.