Vegetație și faună

Din punct de vedere al vegetaţiei cea mai mare parte a comunei Cornereva se încadrează în zona forestieră, elementul esenţial prezen-tându-l pădurile de foioase.În prezent defrişările făcute au dus la schimbarea peisajului natural, în unele zone favorizându-se apariţia eroziunii solului.

Complexitatea factorilor geologici, geomorfologici, climatici ca şi intervenţia factorului antropic, au determinat o vegetaţie variată ca specii şi asociaţii pe fondul general al pădurilor de foioase. În funcţie de zonarea fizico-geografică, pe teritoriul comunei Cornereva se pot distinge următoarele zone :

a) o zonă mai joasă în aval de centrul comunei unde râul Bela Reca are o vale mai largă, numită impropriu de către localnici „luncă”. Vegetaţia  de  aici  era  formată  din  plante ierboase, care treptat a fost înlocuită cu vegetaţia cultivată.În zăvoaiele de pe lângă râul Bela Reca cresc arbori şi alte plante iubitoare de umiditate ca : salcia, plopul, aninul, trestia, papura etc.

b) o zonă de deal, unde se întâlneşte o vegetaţie spontană mai di-versificată. Plantele ierboase sunt reprezentate de : trifoiul sălbatic, pă-iuş, coada şoricelului. De asemenea, în această zonă se întâlnesc şi ar-buşti ca :măceşul, porumbarul, păducelul etc. Unde pantele sunt mai domoale cu expoziţie însorită se întâlnesc păduri de stejar. Specia cea mai întâlnită este gârniţa. Aceste păduri se întâlnesc în partea sud-ves-tică a comunei, la sud de satul Negiudin. Pe dealurile mai înalte până în zona de contact cu muntele, unde şi umiditatea este mai ridicată, se întâlnesc păduri de amestec în care predomină fagul. Alături de fag, la altitudini mai mici întâlnim : teiul, cornul, ulmul. Mai spre înălţime tot alături de fag cresc : carpenul, frasinul comun, alunul.

c) o zonă montană, unde în părţile mai joase se întâlneşte fagul care intră mai spre înălţime în contact cu pădurile de conifere : brad şi molid. Vegetaţia subalpină apare la limita superioară a pădurii, adică la 1550-1600 m altitudine. Ea este reprezentată în Munţii Cernei prin pâlcuri de jepi, ienupăr şi afini. Culmile muntoase sunt acoperite cu un covor bogat de păşuni alpine. Ca urmare a slabelor influenţe submedi-teraneene, pe teritoriul comunei Cornereva, pe alocuri, mai ales în partea sudică şi sud-estică se întâlneşte liliacul sălbatic.

 

FAUNA

Este strâns legată de zonele de vegetaţie, deoarece vegetaţia con-stituie pentru animalele sălbatice hrană şi adăpost. O delimitare strictă nu se poate face ca în cazul vegetaţiei, deoarece animalele având posi-bilitatea de a se deplasa pot trece dintr-o zonă de vegetaţie în alta.

În zonele joase ale localităţii se întâlnesc următoarele animale : şoarecele de câmp, cârtiţa, iepurele de câmp;  reptile ca şopârla cenuşie guşterul, iar ca urmare a influenţelor sub-mediteraneene destul de slabe se întâlneşte vipera cu corn şi mai rar scorpionul sau broasca ţestoasă.

În pădurile de foioase trăiesc : vulpea, căprioara, lupul, mistreţul, bursucul, veveriţa, jderul iar în cele de conifere întâlnim : ursul, râsul, pisica sălbatică. Păsările care se întâlnesc pe teritoriul comunei Cornereva sunt : mierlă, piţigoi, cuc, cinteză, privighetoare, gaiţă, pitulice, ciocănitoare, graur sau păsări răpitoare ca uliul găinilor. În zonele mai înalte trăieşte corbul iar în pădurile de munte trăieşte cocoşul de munte.

Fauna piscicolă este reprezentată de : păstrăv, mreană sau chiar clean. De asemenea în ape trăieşte şi o anumită specie de rac, iar în bălţi şi locuri mlăştinoase trăiesc anumite specii de batracieni cum ar fi broasca râioasă verde etc.

 

VALORIFICAREA   RESURSELOR   BIO-GEOGRAFICE

Printre formaţiunile vegetale folositoare din zonă un loc de prim ordin îl ocupă pădurile, apoi pajiştile, fâneţele, fructele de pădure, ciu-percile, plantele melifere şi medicinale.

Dacă în trecut valorificarea resurselor fondului forestier se făcea în mod raţional, defrişările fiind înlocuite imediat cu plantări masive de puieţi, în prezent din dorinţa unora de a se îmbogăţi cât mai repede pădurile sunt tăiate în mod iraţional.

Fructele de pădure, ciupercile, vânatul, plantele apicole şi medi-cinale care cresc şi trăiesc la adăpostul pădurii ar constitui o sursă importantă de venituri, dacă pădurile ar fi exploatate în mod raţional.

Valoarea nutritivă a păşunilor şi fâneţelor este variabilă, fiind de-pendentă de compoziţia floristică şi de condiţiile pedoclimatice. Cele mai bune păşuni şi fâneţe sunt cele cu graminee. Productivitatea păşunilor, mai ales în zona montană, este în general bună, excepţie făcând arealele supuse eroziunii.

Fâneţele ocupă suprafeţe mai mari, compoziţia floristică a acestora fiind dominată de graminee. În general producţia medie de fân nu depăşeşte 1500/1800 kg. la hectar.

 

SOLURILE

Factorii care influenţează apariţia şi evoluţia solurilor sunt : roca de solificare, relieful, clima, hidrografia, vegetaţia. Climatul temperat umed şi moderat, cu influenţe ale maselor de aer oceanic dinspre vest permite formarea solurilor brune (podzolite şi brune acide). Vegetaţia sub care s-au format aceste soluri a fost cea forestieră, reprezentată de păduri de fag pure sau în amestec. Covorul vegetal era alcătuit din plante  geofite  şi  graminee. În prezent solurile se dezvoltă în cea  mai mare parte sub pajişti secundare constituite, în general, din graminee xerofite sau mezofite cu rădăcini fine şi dese care duc la o nouă linie de evoluţie a solurilor la înţelenirea, humificarea şi saturarea acestora. Solurile rămase sub păduri, în special sub cele de fag, în care materialul parental predominant este alcătuit din roci acide ca : granite, granodiorite şi şisturi cristaline, continuă să se dezvolte evoluând spre solurile brune acide.

Materialul parental al solurilor este alcătuit din depozite în care se remarcă predominanţa materialelor argiloase din roci cristaline, tu-furi sau depozite de alterare calcaroasă.

Solurile se formează pe un relief specific deluros,cu culmi şi ver-sanţi cu înclinări şi expoziţii diferite, interfluvii largi sau înguste, văi înguste cu lunci slab dezvoltate.

Pe teritoriul comunei Cornereva în partea stângă a râului Bela Reca în aval de centrul comunei se găseşte un zăvoi mai larg al râului. Numai aici se întâlnesc soluri aluvionare,aduse de râul Bela Reca şi a-fluenţii săi, soluri cu un grad mai ridicat de fertilitate putând fi cultivate în condiţii destul de bune cu legume. În restul localităţii predomină soluri brune acide şi soluri brune podzolite. Pe versantul estic al culmii principale a Munţilor Cernei spre valea Cernei pe roci calcaroase în condiţiile existenţei unui climat umed şi a învelişului forestier apar şi soluri intra-zonale cum sunt redzinele , ce apar sub forma unor fâşii paralele cu Cerna sau sub forma unor petice în interiorul unei zone de sol.

Dezvoltarea silviculturii şi agriculturii a impus o utilizare din ce în ce mai intensă a resurselor de sol, asociată cu o intensă fertilizare şi amenajare hidroameliorativă a terenurilor, fapt care a modificat condi-ţiile de desfăşurare naturală a proceselor pedogenetice şi însuşirile solurilor,de regulă în mod pozitiv, dar uneori şi negativ. Cele mai impor-tante modificări ale condiţiilor de pedogeneză se datorează despăduririlor făcute de-a lungul timpului, înlocuirii vegetaţiei naturale prin culturi agricole, practicării agriculturii pe pante înclinate, păşunatului neraţional, folosirii îngrăşămintelor minerale şi amendamente pe scară mare. Toate aceste intervenţii antropice au modificat îndeosebi regimul substanţelor nutritive şi regimul hidric din sol, inclusiv circulaţia apei la suprafaţa solului sau prin sol, precum şi transportul şi acumu-larea substanţelor deplasate odată cu apa.

Unul dintre procesele care contribuie la dezagregarea solului şi a mediului înconjurător este eroziunea solului.

Analiza procesului de infiltrare, erodabilitatea şi fertilitatea solului impun măsuri şi lucrări anti-erozionale concepute ca un sistem dominat de următoarele elemente principale : structura culturilor, modul de amplasare a acestora pe pante, utilizarea unor lucrări agrotehnice, speciale cu rol hidrologic şi anti-erozional şi folosirea raţională a îngrăşămintelor. Gospodărirea raţională a resurselor de terenuri forestiere şi agricole, având ca obiectiv ridicarea fertilităţii acestora, ameliorarea suprafeţelor cu soluri degradate şi limitarea la maxim a pierderilor de terenuri prin extinderea utilizărilor neagricole constituie o problemă prioritară.